Black Sea Medical Adventure 

In briza amintirilor.....

 Cu ce as putea incepe? Bineinteles, cred cu inceputul. Cel mai probabil va veti gandi la inceput ca fiind momentul in care am aflat de BSMA, din facultate. Insa, povestea e ceva mai tanara de atat....

 Drumurile la facultate pentru a rezolva diverse probleme legate de procesul admiterii m-au facut sa remarc un afis destul de interesat lipit pe panourile din holul de la intrare. Era un afis BSMA, desigur. Scria pe el despre o tabara la mare cu jocuri, concursuri, training-uri, cursuri de BLS si salvare din mare, scufundari, etc. Erau acolo si mai multe poze cu studenti,  de la alte editii. M-a incantat foarte tare si m-a intrigat si mai mult partea de BLS. Pe atunci, ma gandeam ca mai trebuie sa treaca ceva timp si ca intai trebuie sa intru la medicina pentru a putea incerca la o astfel de tabara. Timpul a trecut insa...

 Si astfel, ma aflu in anul 1, un pic inainte de sesiune, in fata unui mail legat de inscrierile  pentru aceasta tabara. Am completat formularul de inscriere si am zis “Ba, poate ma accepta si pe mine”. La putin dupa, se deschid si inscrierile pentru voluntariatul la SMURD. Astfel ma aflam un pic nedumerit, intrucat imi doream si aici sa ma inscriu, insa imi era teama ca nu cumva sa se suprapuna cursurile cu tabara. M-am inscris si am zis “Ce o fi o fi...ma descurc eu cumva”. Norocul a facut sa nu se suprapuna cu tabara.

 Legatura dintre aceste doua momente, desi pare simpla si evidenta acum, la fel cum mi se parea si atunci de altfel, este de fapt mult mai profunda, intrucat in cadrul acestui program aveam sa-l intalnesc pe un om extraordinar de plin de viata, ce avea sa-mi devina un foarte bun prieten si de la care am mai invatat cateva ceva. Inainte de tabara, am descoperit amandoi intamplator, ca el este organizator iar eu participant. Per total, un cuplu de evenimente interesant :)

 Sincer sa fiu, desi nu asta era initial scopul, tabara a picat in momentul in care as putea spune ca aveam cu adevarat nevoie de ea, adica dupa un lant destul de lung de probleme si torsiuni personale. A fost ca un medicament.

In primul rand, toata saptamana aceea a fost complet lipsita de griji, lucru pe care nu-l mai simtisem destul de mult. Era un sentiment de vacanta foarte cald si comfortabil.

In al doilea rand, am cunoscut o groaza de oameni, atat participanti cat si organizatori. Cu unii inca mai comunic, iar cu altii am ramas buni prieteni si chiar am ajuns sa lucrez in diverse proiecte si activitati si sunt niste oameni deosebiti.

In al treilea rand, am descoperit ce inseamna un training... Am aflat ce distractive sunt concursurile si jocurile. Am aflat lucruri noi si interesante din cursuri...am invatat lucruri noi. Am aflat despre noi posibilitati si oportunitati.

 Si incetul cu incetul am descoperit pana la urma ce inseamna sa fii totusi student. Sau mai bine zis, cum ar cam trebui traita viata de student. Varietatea de jocuri, concursuri, training-uri, cursuri, petreceri si tot soiul de mici surprize efectiv reflecta intr-o masura importanta viata unui student. Adica, avem parte atat de distractie cat si de invatatura/dezvoltare personala. Si aici am incercat sa fac abstractie de alte griji si probleme.

 Pot sa afirm cu certitudine ca aceasta tabara m-a schimbat. A ridicat la suprafata epava ce devenisem cu ceva timp inainte si m-a incadrat pe o  directie, o linie de evolutie pe care nu o regret deloc. Am invatat sa comunic mai bine...am invatat sa am mai mult respect si mai multa incredere de sine...am invatat sa fiu mai putin inhibat si sa dau mai usor frau liber trairilor...ca daca vreau sa ma prostesc nu-mi pasa de parerea nimanui, intrucat stiu mai bine decat ei despre limitele puterilor mele. Altfel spus, ca ne putem pastra mereu sufletul de copil, indiferent cate straturi de maturitate ne croim pe noi. Si de asemenea, un lucru foarte important, am descoperit sa am mai mult curaj sa-mi depasesc limitele si temerile. Nebuniile, daca nu sunt prostesti, merita din plin efortul. :)

 Acum , la un an dupa, percep totul prin alti ochi. Poate toate circumstantele de mai sus mi s-au potrivit mie, in mod special, cel mai bine. Cine stie? Poate da, poate nu.

Insa nu pot sa inchei acest memoriu, fara a spune ca, daca vreti sa luati cu voi acasa amintiri si prieteni (de ce nu?:P) pe care nu ii veti uita toata viata, veniti la Black Sea Medical Adventure. O sa va placa si va veti intoarce noi-nouti. :)

 Adica, esti chiar asa sigur ca nu ti se potriveste si tie? 

                                                                                                                     Testimonial de Tudor  Gherasim
                                                                                                                     ~participant BSMA editia 2010~